Maestrul Liviu Badescu, un barbat de cinci stele

Este inginer, pasionat de fotografie, isi iubeste enorm familia si este daruit total unei arte unice a miscarii, provenita din Extremul Orient, cu sase secole in urma. Sub duritatea lui se ascunde un suflet tandru si generos, dar si nervii de otel care l-au adus si il mentin in lumea extrem de mica a marilor maestri budoka.

Povestea artelor martiale incepe in Japonia, cu sase veacuri inapoi, iar numele tehnicilor de lupta, prea putin stiute cu adevarat, starneste inca fiori: aikijitsu, nihon ju-jutsu, renshi, kendo ninja, karateka – oameni-umbre, imbracati in alb, capabili sa spulbere cu mainile goale un adversar.

Asta este, cel putin, imaginea pentru cei mai multi dintre noi.

Un romantic cu nervi de otel
Dincolo de imagine insa, persoana maestrului Liviu Badescu – hanshi (termen care, aveam sa aflu, inseamna in limba japoneza „mare maestru, model”, dar care se inlocuieste ca forma de adresare cu sensei – profesor) 8 DAN Karate – este complet neasteptata. Inalt si suplu, doar fibra si nerv, rezultat, probabil, al multelor ore de antrenament din dojo – dur, sobru, calculat si cu privirea ferma, are permanent trasaturile incalzite de un zambet venit dinauntru si poarta in ochi o expresie sagalnica.

Pe strada, l-ai lua ca pe un trecator oarecare, fara sa-ti treaca prin cap ca, in doua-trei secunde, ar putea culca la pamant un zdrahon numai cu muchia palmei, ori ca nimereste o tinta cat o carte de joc, de la vreo 20 de metri. Te-ai astepta sa fie un cinic, dar este un intelept, la fel cum l-ai putea crede un pragmatic desavarsit, pentru a-l descoperi, de fapt, ca pe un romantic-realist.

Prima data te uimeste energia extrordinara pe care o imprastie in jurul lui. Are ceva dintr-un aventurier fermecator si misterios, dar, ciudat, prezenta lui iti transmite o stare ciudata, ca un soi de anestezie nervoasa. Apoi, vorbindu-ti, descoperi ca face parte din acea specie rara a oamenilor complet integri, care nu dau inapoi in fata obstacolelor si care se revolta in fata tuturor formelor de meschinarie:

„Pentru mine, povestea vietii mele nu este una spectaculoasa. Multi spun ca drumul meu e unul de succes, dar eu am ezitari in a considera ca citind sau facand ceva ce ai vazut la o alta persoana vei reusi la fel. Eu cred ca parcurgerea acestui drum ar trebui sa fie jalonata de reperele numite valoare si onestitate. Nu trebuie sa confundam un om de succes cu un om de valoare.

„Eram timid, dar nu retras”
Ingredientele care-l formeaza nu sunt intotdeauna aceleasi. Dar valoarea si succesul nu se elimina reciproc si vreau sa mentionez ca toroanele funiei vietii mele – educatie, invatamant, arte martiale, pasiunile mele – s-au impletit toate, mereu, cu aceeasi dorinta de performanta si progres”.

Liviu Badescu a descoperit artele martiale pe la varsta de sapte ani si a pornit sa invete aikijitsu si karate in comuna natala, Plenita, pentru a se apara de violentele la care era expus din partea colegilor mai mari. „Dupa o astfel de disputa, a fost un moment in care am inteles, intr-un fel sau altul, ca lupta impotriva mai multor agresori necesita cunostinte mult mai avansate.

Maestru recunoscut la 23 de ani
Aceasta era prin 1971, atunci cand artele martiale nici macar nu erau cunoscute la noi in tara. De aici poate a plecat scanteia si dorinta de a evolua si a ma perfectiona in arta luptei. Nu stiam nimic despre stiluri de lupta si altele asemenea, nu doream decat sa pot raspunde agresiunii asupra mea. Eram doar un copil in clasa a III-a…”.

Dupa ce a absolvit Colegiul National Carol I din Craiova, Liviu s-a inscris la Universitatea din Craiova, Facultatea de Mecanica, iar in studentie a infiintat chiar un club, pentru a se antrena, chiar daca artele martiale erau interzise in Romania acelor vremuri.

S-a indragostit de spiritul uluitor ascuns in aceasta arta de autoaparare si s-a dedicat descoperirii tainelor sale, iar calea diferita pe care a urmat-o ca budoka (fiindca stilul sau, Goshin-do, este unul care nu se bazeaza pe competitii, ci pe demostratii tehnice deosebite si, in mod special, pe crearea unei atmosfere de inalta spiritualitate) l-a facut cunoscut atat in tara, cat si in strainatate.

La 23 de ani, devenea primul maestru recunoscut de Federatia Internationala de Karate Ghosin-do, iar la 53 de ani, este presedintele federatiei similare, din Romania, al carei fondator este. Intre aceste doua repere, o lista de performante, de la cele profesionale la cele obtinute prin vocatia sa, artele martiale, unde a participat la sute de stagii de pregatire in lume si a antrenat politisti, militari profesionisti, garzi de corp si mii de elevi pasionati de karate.

„Artele martiale merita sa fie cunoscute pentru ca ele exprima un efort omenesc indreptat spre autodepasire si autoperfectionare. Din pacate, insa, sunt putini cei care inteleg, cu adevarat, ce inseamna acestea si, dintre acestia, si mai putini au privilegiul de a patrunde in adancurile unei lumi care nu-si dezvaluie publicului decat stratul de la suprafata: competitia sportiva.

Eu practic Goshin-do, un sistem de arte martiale traditional, in care termenul de sport nu exista, iar succesele sportive sunt inlocuite cu valorile traditionale. Goshin-do-ul pretinde o atitudine fundamental diferita fata de erorile care se produc in sistemul sportiv, atat in ceea ce priveste latura tehnica si cea spirituala, pe de-o parte, precum si fata de transformarea Budo-ului japonez intr-un surogat comercial, pe de alta parte.

Rolul sau este, in primul rand, acela de a antrena oamenii sa reactioneze la idealuri constructive, unindu-i pentru a promova armonia, educand, in felul acesta, instinctul lor de luptatori si distrugand radacina oricarui complex, fizic sau psihic, pe care-l pot avea. Fondatorul stilului, japonezul Takeshi Sawada (10 DAN), considera ca partea de autoaparare fizica nu este decat un nivel minim de ucenicie si insista asupra faptului ca adevarata valoare rezida in semnificatia lui spirituala”, explica Liviu Badescu.

Recunosc, titlurile sale suna uimitor, mai ales pentru un profan ca mine: Hanshi 8 DAN Karate-Do, Shihan 7 DAN Aikijutsu, Renshi 5 DAN Kobudo, expert international GS-5 si centura neagra 5 DAN- Karate si 3 DAN- Nihon Ju-Jutsu, este director al Consiliului Central al Maestrilor FRKAG, director tehnic IGKA Europa si membru titular al Federatiei Internationale de Arte Martiale Kokusai Budoin, IMAF de la Tokyo si inca multe altele.

Instructor international
Astazi, Liviu Badescu este considerat omul care a revolutionat artele martiale demonstrative, cartea lui de vizita impresioneaza cu sumedenia de titluri si de gradatii si are peretii tapetati cu diplome de excelenta obtinute la stagii de pregatire si demonstratii sustinute in aproape toata lumea, dar spune, cu o modestie cuminte, ca trebuie sa-si prefectioneze continuu cunostintele pentru a le transmite si altor elevi de-ai sai.

Autor de carti si de film
Dupa ’90 a fost instructor in cadrul Institutului Militar de la Ramnicu Valcea, dar si in alte servicii, in 2001 a infiintat Federatia Romana de Karate si Aiki Goshin-do, a fost realizatorul unui film, „Arma tacuta”, pentru care a si fost premiat, iar pentru a atrage cat mai multi iubitori de arte martiale, a scris si publicat trei volume, in care pledeaza pentru revenirea acestor tehnici pe fagasul lor firesc, traditional, caci, spune, spiritul martial nu mai este la fel de puternic, artele autoapararii devenind cel mai adesea doar o afacere si un mijloc de a face bani.

Surpriza vine cand vreau sa aflu cum rezista unei vieti atat de solicitante. Sa poti sa rezisti in varful ierarhiei si in artele martiale, dar si in profesie sau in tot ceea ce faci, tine, 90%, de psihic, de minte, explica maestrul. Acolo sunt tenacitatea, increderea, inteligenta, puterea de a te adapta. Restul e tehnica.

Inveti. Dar nu inveti doar sa te lupti. Inveti sa te cunosti pe tine, inveti increderea si sa cunosti perfect oamenii, inveti indrazneala, calculul si simtul echilibrului, dar si pe cel al umorului. „Cu alte cuvinte, ai de raspuns permanent, zi de zi, ora de ora, unei provocari”. Ii spun: „Ori, sa-i zic aventura, fiindca intra acolo si atractia riscului sau fascinatia luptei?”. Surade: „Nu, nu cred. Eu i-as spune doar o lectie de viata. Una in care important este ca am reusit. Nu?”.

Lasa un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

10 − 1 =